Mulţi cos veşminte preoţeşti şi mai fac şi altele, însă pe cei goi nu îi îmbracă şi, mai rău, îi despoaie pe alţii şi mai fac şi alte nedreptăţi

Creştinii care trăiesc fără frică de Dumnezeu, care nu fac adevărată pocăinţă şi sunt lipsiţi de roade aduc ei, oare, jertfa lui Dumnezeu?

– Nicidecum.

– Dar mulţi dintre ei zidesc biserici, îmbracă evangheliile în aur şi argint, cos veşminte pentru biserică, aduc lumânări şi tămâie.

– Cu nimic nu le folosesc acestea, fiindcă ei rămân neîndreptaţi şi nepocăiţi, fiindcă lui Dumnezeu, deoarece este Duh (v. Ioan 4, 24), nu îi bineplacem decât prin jertfa duhovnicească, adică prin supunerea voii noastre faţă de voia Lui şi prin celelalte roade ale credinţei. Iar ei, deşi fac faptele arătate mai sus, nu vor să-i aducă lui Dumnezeu jertfă ascultării, fără de care nimic nu Îi place lui Dumnezeu. Pe deasupra, mulţi dintre ei clădesc biserici Domnului din piatră sau lemn, însă pe cele însufleţite le părăsesc sau, şi mai rău, le strică. Evanghelia o împodobesc, dar de învăţătura Evangheliei nici cu un deget nu vor să se atingă s.a.m.d. Mulţi cos veşminte preoţeşti şi mai fac şi altele, însă pe cei goi nu îi îmbracă şi, mai rău, îi despoaie pe alţii şi mai fac şi alte nedreptăţi.

– Dar mulţi merg la biserică ca să se roage, să Îl slăvească, să Îi cânte şi să Îi mulţumească lui Dumnezeu!

– Nici asta nu le foloseşte, fiindcă ei cu gura cântă şi mulţumesc lui Dumnezeu, însă cu inima stau departe de El, precum spune Dumnezeu despre ei: se apropie de Mine poporul acesta cu gurile lor şi cu buzele lor Mă cinstesc, dar inima lor departe stă de Mine (Matei 15,8) – şi prin viaţa lor cea nelegiuită necinstesc şi hulesc numele lui Dumnezeu.

– Şi atunci se află într-o stare primejdioasă?

– Cu adevărat primejdioasă, fiindcă sunt supuşi osândei veşnice dimpreună cu închinătorii la idoli, cu care deopotrivă se află în rătăcire şi nu-L cinstesc pe singurul Dumnezeu, ci îşi jertfesc voinţa şi sufletul păcatului şi prin păcat diavolului – dacă nu se vor întoarce fără făţărnicie şi nu se vor pocăi.

– Şi ei cred în Dumnezeu?

– Nicidecum, căci credinţa adevărată face roade bune şi de lucrurile rele se depărtează – iar ei Îl mărturisesc pe Dumnezeu, însă cu inima şi cu faptele se leapădă de El, precum învaţă Apostolul (Tit 1, 14).”

Extras din ”Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum”, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2008