Necazurile ni se trimit, oare, pentru păcatele noastre?

„Și ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, cine a păcătuit, el sau părinții lui de s-a născut orb”. Iisus a răspuns: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca-ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu”. (Ioan 9, 2-3)

Necazurile ni se trimit, oare, pentru păcatele noastre? În vechime așa se credea, dar Mântuitorul dă o altă explicație. Spune că un om era orb ca să se arate prin el puterea lui Dumnezeu. Lipsa vederii l-a adus pe acel om la Iisus și prin aceasta a fost miluit de două ori: i s-au deschis ochii trupești, dar și cei duhovnicești. Probabil că nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Iisus dacă n-ar fi fost orb și dacă n-ar fi trebuit să se săvârșească asupra sa acea minune.

Deseori suntem miluiți, în cea mai mare și mai neașteptată măsură, prin suferințele noastre. Boala lui Lazăr avea să descopere, după cuvântul lui Iisus, „slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să se slăvească fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11, 4). Nu încape îndoială că orice boală poate da bolnavului sau celor din preajma sa, posibilitatea de a dobândi binecuvântare de sus. Adesea, Domnul îi fericește pe cei ce suferă din cauza încercărilor la care sunt supuși. Tot  ceea ce considerăm că se întâmplă în defavoarea noastră ar trebui să ne deschidem ochii asupra unui adevăr adânc: că fiecare dezamăgire în viața este menită să ne aducă, îl locul fericirii pe care o așteptăm, ceva cu mult mai bun.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu – Editura Sofia

sursa: catehetica.ro