Cel ce a creat Raiul și ne-a dăruit toate facilitățile de a-l dobândi știe toate durerile noastre și dorește să râvnim cu ardoare viața veșnică, zice Friedrich Klopstock. Există o nerăbdare copilărească a noastră. Știm sigur că vom primi darul, dar am vrea să îl avem mai repede. Parcă nu mai putem aștepta nici o secundă în plus. Lăsați oamenii care spun că nu există nici iubire, nici adevăr, să continue să spună aceste lucruri, deoarece este singurul dinam care îi ține în viață, zice Wyslawa Szymborska. Au dreptul la opinie, iubiți-i necondiționat și veți dobândi viața veșnică.
Cel mai ciudat studiu de caz este infernul. De obicei, omul nu crede dacă aude, ci vrea să vadă el însuși, zice Robert Stevenson. Impactul este mult mai mare atunci când vezi accidentul unui copil, decât dacă auzi despre el. Dar curiozitatea este un drog, deci, produce dependență, îți pierzi independența. Pierzi Raiul. Dacă vrei să vezi cum e în infern, riști enorm să rămâi blocat acolo. Trebuie să îi crezi pe cei care îți povestesc despre Rai și să speri că vei ajunge acolo. Nu trebuie să riști să rămâi prins în vâltoarea evenimentelor și să nu mai apuci să scapi. Mântuirea nu este o aventură Indiana Jones, ci un cadou de împăcare.
Maurice Blanchot scria în 1948 cât de mult trebuie să ne preocupe OPRIREA EXECUȚIEI, iar nu sentința de condamnare. Această preocupare devine condiția vieții umane postbelice. După marile tragedii din cele două conflagrații mondiale, omenirea a înțeles cât de ușor poți expanda infernul în viața cotidiană. Ca să fim salvați, trebuie să devenim noi înșine salvatori.
George Orwell scria în 1949 că omul renunță la iubire dacă este terorizat. Romanul său, 1984, este cea mai actuală profeție. Și totuși, universul acesta încă nu este infernal. Să nu fim curioși să vedem dacă am rezista unui galaxii terorizate. Dacă nu vom renunța la iubire, vom fi salvați. Doar cine pierde iubirea, acela pierde și Raiul. Doar cine manifestă simpatie pentru diavol va fi osândit împreună cu el.
Cele mai importante lucruri sunt ochii și picioarele, zice Alfred Doblin. Ceea ce ești curios să vezi și unde ești nerăbdător să ajungi își trasează întreaga viață. Noi vrem să vedem Raiul, iar pentru aceasta ne grăbim să ajungem în anticamera acestuia, Biserica.
Șahul și teatrul adesea conduc la nebunie, zice Fernando Arrabal. Înnebunești când îi ții pe toți în șah cu egoismul tău și atunci când te expui în actul ultim al teatrului curiozității. Este ca și cum ai face o depășire într-o curbă fără vizibilitate.
Pr. Marius MATEI
Articol preluat de pe lumeacredintei.com
