Nu te speria de criza în care se afundă lumea!
În acest sens, Sfânta Scriptură ne spune: „Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege”(Pilde 10, 3).
„Să nu fim puţini credincioşi, nici mici la suflet, căci Cel ce a făgăduit Împărăţia Cerurilor şi atâtea bunătăţi, apoi cum nu ne va da cele de aici? Să nu poftim lucruri de prisos, ci să iubim simplitatea, şi atunci veşnic ne vom îmbogăţi. Să cerem acoperământ trupului şi hrană, şi atunci de toate ne vom bucura, şi de aceasta, ca şi altele mai mari. Dar dacă poate tu eşti scârbit şi cauţi spre pământ, apoi aş voi să-ţi arăt sufletul celui care te-a nedreptăţit, cum se face pulbere după biruinţa lui asupra ta. De altfel, aşa este păcatul; întrucât este lucrare, el îţi aduce oarecare plăcere – dar după ce s-a sfârşit, atunci mica plăcare zboară şi în locul ei intră nemulţumirea şi tristeţea. Aceasta pătimim şi când batjocorim pe cineva, iar după aceea suntem mustraţi de conştiinţă. Dumnezeu nu a pus răsplata celui ce ţi-a făcut rău în pedeapsa lui, căci atunci n-ar fi vreun mare lucru. Mulţi cred că ar fi o mângâiere pentru dânşii când văd pe prigonitorul lor pedepsit, fiindcă atunci cred că au luat înapoi de la acela tot ce le răpise. Însă Dumnezeu nu a pus răsplata în aceasta. Voieşti poate a şti câte bunătăţi vei moşteni? Îţi deschide cerul întreg, te face împreună cetăţean cu sfinţii, te pregăteşte a sta împreună cu ei în aceeaşi ceată, te izbăveşte de păcate, te încununează cu dreptatea. Dacă cei ce iartă pe cei ce le greşesc iau iertarea păcatelor, dar încă cei ce nu numai că iartă, ci chiar mai dau şi altele cu îmbelşugare, de ce binecuvântare nu se vor învrednici? Deci să nu suferi lipsit de curaj, ci încă te şi roagă pentru cel ce te-a nedreptăţit, căci şi aceasta o faci tot pentru tine. Ţi-a luat averea? Câtă avere n-ai da ca să ţi se ierte păcatele?” Dar tocmai aceasta se petrece acum cu tine, căci dacă suferi cu bărbăţie şi nu blestemi pe prigonitorul tău, ţi-ai pus pe cap o cunună strălucită. Şi cuvântul acesta nu este al meu, ci al lui Hristos, care zice: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri”(Matei 5, 44-45)”
Sfantul Ioan Gură de Aur
