O, Duhul Mângâierii
O, Duhul Mangaierii invaluie-ma iar
Stergandu-mi amintirea trecutului amar;
Pe ranile ce inca mai sangera si dor
Asterne alinarea iertarii iubitor;
Desavarseste-mi rodul cu orice bun facut
Si forma dinafara din aur nevazut,
Un strop de frumusete sa cresc din orice gand
De fiecare data spre mai frumos urcand,
Solia harfei mele mai sfanta s-o petrec
Spre cel ce-o sa-mi urmeze cand pragul am sa-l trec.
O, Duhul Mangaierii alina-mi greul gand
Si cea din urma teama inlaturandumi-o bland;
Fa sa-mi cunosc urmasul crescand in urma mea
Cu-n umar mai puternic sa-mpinga noaptea grea,
C-o jertfa mai curata sa nalte-al Tau altar,
C-o spada mai viteaza largind al tau Hotar,
C-o harfa mai slavita cantandu-Ti mai frumos –
Un mai viteaz si vrednic ostas al lui Hristos.
-Sa vad mai stralucita crescand solia mea
Sa pot murii in pace gandindu-ma la ea.
Traian Dorz
