O minune a Maicii Domnului în Australia

Vasilis Sevastopoulos trăiește și lucrează la Melbourne, în Australia. De ani buni este președintele Frăției grecilor din Pont emigrați în Australia. Cu ocazia unei vizite de-a lui în Grecia, a dat o fugă și până în Pont, în Turcia de astăzi, pentru a se închina la Mănăstirea de la Soumela, de unde s-a întors cu o copie a icoanei Maicii Domnului pe care a luat-o cu el în Australia și la care a început să aibă mare evlavie.

Cu trecerea anilor, afacerile lui au luat o amploare tot mai mare: printre altele, cumpărase un întreg cvartal de locuințe. A căzut însă, grav bolnav, suferind un accident vascular cerebral.

După 3 luni de comă, medicii le-au spus rudelor că numai Dumnezeu poate face ceva mai mult decât au făcut ei pentru a-l ajuta pe bolnav. Drept pentru care rudele au luat icoana iubită a lui Vasilis, i-au așezat-o la căpătâi și au făcut rugăciune, după puterea și înțelegerea lor, cerând ajutorul Maicii Domnului.

După cum povestește chiar el, vreme de trei zile, deși se afla în comă, își amintește cum în salon intra tatăl său, mort de multă vreme, cerându-i cu insistență să meargă cu el. În același timp, la căpătâiul lui ședea, fără să scoată o vorbă, o doamnă frumoasă, dar supărată.

În cea de-a treia zi a acestei „trezvii” întru comă, pe când medicii îl considerau mort din punct de vedere clinic, după cum aveau să-i spună ulterior, funcțiile vitale fiindu-i susținute numai de aparate, tatăl său l-a vizitat din nou, l-a luat de mână și a încercat să-l ia cu el cu de-a sila. Dar să-l lăsăm chiar pe Vasilis să-și relateze trăirea: În același timp, doamna necunoscută care stătea cu mine în salon de trei zile s-a apropiat și ea, m-a apucat de cealaltă mână și m-a tras în sus, ca să mă ridic în capul oaselor. M-am ridicat de pe pernă, am deschis ochii și am văzut lângă pat medicul, pe sora mea și pe acea doamnă, care, zâmbindu-mi, mi-a zis: „Ridică-te, Vasilis, e prea devreme pentru tine să te duci la tatăl tău”. Mi-e cu neputință să înțeleg cu exactitate ce s-a întâmplat în ceasul acela, să discern între vedenie și realitate, între vis și adevăr, am simțit însă nevoia să o întreb cine e, cum o cheamă… Iar doamna, ca și cum mi-ar fi știut gândul, mi-a spus: „Eu plec, dar icoana mea te va însoți”. Apoi a ieșit ușurel pe ușa salonului.

Acum când îi pun istoria pe hârtie (iunie, 2007), Vasilis Sevastopoulos este bine, sănătos, are o companie de taxiuri și e foarte activ în comunitatea grecilor pontiaci din Melbourne.

Articol relatat de portalul ortodoxia.md