„Părinte, da’ cartea nu mi-o deschideți?”.
La manastire vin de multe ori credinciosi care ar vrea sa le spunem viitorul. Bineinteles ca nu li-l spunem pentru ca nu putem sa ne spunem nici viitorul nostru. N-avem cum sa li-l spunem. Este totusi o practica prin unele locuri ca pentru a cunoaste viitorul cuiva sa deschizi o carte.
Sau sa-si deschida el o carte, cartea pe care i-o prezinta cel care urmeaza sa o interpreteze. O fac si unii treaba asta si omul si deschide cartea si dupa aceea, desigur, el nu citeste nimic de acolo, ci cartea este doar un pretext si-i spune anumite lucruri care privesc trecutul, in inteles de influente negative. La mine vin destui oameni care la urma, dupa ce stau de vorba cu ei, zic: „Parinte, da’ cartea nu mi-o deschideti?”.
Bineinteles ca le spun tuturor ca nu. Totusi mi-a venit odata in minte o idee pe care bineinteles ca daca as pune-o in practica nu ar aduce nici o rezolvare pentru cei care ar dori sa le deschid cartea. Si anume, m-am gandit ca ar fi tare bine sa le deschid Sfanta Evanghelie de la Matei la capitolul 25, de la versetul 31 pina la 46, despre Judecata de apoi.
E ceva sigur din viitor. Toata lumea o sa mearga la Judecata. Este mai sigur decat orice altceva ce le-ai putea spune oamenilor in legatura cu viitorul, caci acolo se arata cum trebuie sa se pregateasca omul ca vesnicia sa-i fie buna.
M-am gandit ca ar fi bine sa le deschid cartea totdeauna oamenilor la acest text, si inca la un text, si anume la cel despre spalarea picioarelor. Este ceva extraordinar de frumos, de instructiv.
sursa: crestinortodox.ro
