Pentru a intra într-o mai strânsă relație cu Dumnezeu se cere o desăvârșită sfințenie

”Dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.” (Matei 5,20)

Împărăția cerurilor este acea măreață și neprețuită comoară care ne este vestită de Evanghelie. De ea nu au parte însă decât drepții, cei ajunși la desăvârșire. ”Fiți sfinți, fiindcă și Eu sunt sfânt”, a spus Domnul. Așadar, un om poate fi considerat drept și i se deschide ușa către binecuvântata împărăție a lui Dumnezeu când reflectă în sine sfințenia lui Dumnezeu. Calitatea de drept trebuie să fie perfectă și, în consecință, să depășească condiția cărturarilor și a fariseilor, care și ei se considerau drepți. Potrivit cuvântului lui Hristos, dreptatea lor nu putea atrage după sine intrarea în Împărăția cerurilor. Ei respectau Legea în litera ei, nu se înfățișau înaintea lui Dumnezeu cu iubirea adevărată, desăvârșită, cerută de împărăția lui Dumnezeu. O asemenea stare poate fi dobândită numai prin lucrarea harului ce ni s-a dat de la Hristos. ”Căci legea prin Moise s-a dat, dar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1,17). Legea lui Moise, ca lege scrisă, este un lucru imperfect, o ”descoperire” (revelație) parțială. Lumina ei, care nu încetează a fi lumină, cedează totuși înaintea luminii care a strălucit înaintea oamenilor prin întruparea Cuvântului, în Iisus Hristos, Dumnezeu și om, Care este deplinătatea revelației dumnezeiești. Cu El încetează toate cele nedesăvârșite sau parțiale. ”Să nu ucizi” spune Legea, dar cine se supune Legii și nu ”ucide” este departe de a fi considerat desăvârșit sau sfânt. Cel despre care se spune că-și iubește fratele numai fiindcă … nu-l ucide, arată o iubire care nu-l face vrednic de Împărăția cerurilor. Domnul pare să ne spună: ”Faci bine că nu-ți ucizi fratele, fiindcă respecți o poruncă a lui Dumnezeu, dar prin aceasta nu realizezi nimic din ceea ce îți cere legea iubirii”. Pentru a intra într-o mai strânsă relație cu Dumnezeu se cere o desăvârșită sfințenie. Nu-i de ajuns să nu-ți ucizi fratele, ci să nu te mânii pe ele degeaba; nu numai să nu faci păcatul cu fapta, ci și cu gândul.

Fragment din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”, Ed. Sophia