Pildă despre pierderea harului

Ne spunea nouă Avva Teodor Romanul, zicând că, la treizeci de stadii de cetatea Romei este o cetate mică, ce se numeşte Romul. În această cetate mică a fost un episcop foarte înalt în bunătăţi. Însă, odată, a mers oarecine din cetatea Romul la fericitul Agapit, papa Romei, şi a pârât pe episcopul lor, zicând că din vase sfinţite mănâncă. Iar papa, auzind, s-a mirat şi a trimis pe doi clerici de au adus pe episcop legat şi l-au pus în temniţă. Şi sosoind Sfânta Duminică, când se odihnea papa şi se lumina de ziuă spre Duminică, a văzut în somn pe un oarecine, care i-a zis lui: ’’Întru această Duminică să nu slujeşti tu, nici altul din clerici, nici episcopii din cetate, ci episcopul pe care îl ai în temniţă închis, aceluia să-i zici să meargă să slujească’’.

Iară deşteptându-se papa, nu se dumirea de visul ce visase şi zise întru sine: ’’Eu am o anume învinuire despre dânsul, apoi unul ca acesta să slujească?’’ Şi a venit, iarăşi, al doilea glas către dânsul, zicându-i în somn: ’’Ţi-am spus ţie, episcopul din temniţă, acela să slujească’’. Tot aşa şi a treia oară i s-a arătat lui. Însă tot nedumerindu-se papa de aceasta şi deşteptându-se, a trimis la temniţă şi, chemând pe episcop, l-a întrebat pe el, zicând: ’’Episcope, cel fel este necazul tău?’’ Iar episcopul nu-i raspundea nimic fără numai: ’’Păcătos sunt’’. Apoi, după ce alta nimic n-a spus episcopul, atunci i-a zis lui papa: ’’Astăzi tu vei sluji’’. Şi, iată, stând el înaintea sfântului altar, după porunca papei, iar papa stând aproape de dânsul şi diaconii stând împrejur şi începând episcopul Sfânta Liturghie, când a rostit el Rugăciunea Sfintei Prefaceri, înainte de sfârşitul ei, a început şi a doua oară tot rugăciunea aceea, încă iarăşi şi a treia oară şi a patra oară zicând aceeaşi rugăciune; şi toţi se minunau pentru acea zăbavă. Şi atunci a zis papa: ’’Ce este aceasta? Că de patru ori aceeaşi rugăciune zici şi nu sfârşeşti?’’ Şi a răspuns episcopul: ’’Iartă-mă, stăpâne sfinte, pentru că n-am văzut după obicei venirea Sfântului Duh, şi pentru aceasta nu sfârşesc rugăciunile. Ci, preasfinte stăpâne, pe diaconul ce stă aproape şi ţine ripida, depărtează-l pe el din sfântul altar că eu nu îndrăznesc să-i zic lui’’.

Deci a poruncit fericitul Agapit de s-a depărtat. Şi a văzut episcopul şi papa venirea Sfântului Duh, acoperind pe papa şi pe episcop, pe toţi diaconii care stăteau înainte , şi Sfânta Masă, vreme îndelungată. Atunci a văzut papa Agapit, că mare om este episcopul, şi că numai clevetire a fost şi l-a slobozit pe el cu pace, la episcopia sa. Şi s-a hotărât să nu mai osândească, aşa, dintr-odată şi degrabă, ci cu multă luare aminte, cu răbdare şi cu aşteptare.

Extras din Proloagele, vol. I