Preotul care slujea în lumina dumnezeiască

Un episcop, călătorind prin eparhia lui, a ajuns sâmbătă seara într-un sat. era prima dată când trecea pe acolo. primarul satului l-a omenit şi la puţin timp, episcopul a cerut să-l vadă pe preot.

– Este la câmp, încă nu s-a întors, i-au spus.

După un timp, s-a arătat şi preotul, îmbrăcat în haine de muncă, nu prea frumoase la înfăţişare. Episcopul n-a fost mulţumit, căci ţinea mult ca preoţii să fie mai îngrijiţi.

A doua zi era duminică şi preotul s-a pregătit pentru Sfanta Liturghie. Episcopul care asista, l-a urmărit l-a început din scaunul arhieresc, apoi din Sfântul Altar. Cu siguranţă, trebuia să găsească ceva greşeli la acel preot ţărănoi. Lucru minunat însă: din momentul în care a rostit „Binecuvântată este Împărăţia”, şi până la sfârşit, pe preot l-a acoperit o lumină cerească, care-l încălzea şi-l lumina în întregime, fără să-l ardă!

După ce a împărţit anafura creştinilor satului, preotul a intrat în Sfantul Altar. Episcopul s-a apropiat de el, a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că-l judecase şi l-a rugat să-l binecuvânteze.

Preotul acela simplu, a rămas uluit şi i-a zis:

– Cum este cu putinţă ca cel mai mare să fie binecuvântat de cel mai mic? Binecuvântează-mă, tu, Stăpâne!

-Nu pot să binecuvântez pe cel care, atunci când slujeşte stă întru lumina dumnezeiască necreată. Cel mai slab se binecuvântează de cel mai tare, i-a răspuns episcopul.

Atunci preotul l-a întrebat:

– Există, oare, Preasfinţite, episcop sau preot care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?

Aceasta era mirarea acelui părinte simplu! Ce să răspundă epsicopul acelui preot care privea într-un mod firesc lucrurile mai presus de fire?!

De aceea, s-a minunat de curăţia, smerenia şi sfinţenia acelui preot de sat şi a plecat de acolo folosit şi mai învăţat.

Pr. Stefanos Anagnostopoulos – ”Explicarea Dumnezeiestii Liturghii”