Rolul duhovnicesc şi rolul pământesc al clopotului

De la începutul creştinismului cunoaştem multe metode prin care se realiza, pe cât era posibil, chemarea credincioşilor la rugăciune. De la trâmbiţele din Vechiul Testament şi până la sunetele provocate cu scânduri de lemn sau prin bătaia fierului cu ciocanul, de-a lungul secolelor, clopotul a ajuns să fie instrumentul final prin care se anunţă, în modul cel mai frumos şi cu o eficienţă maximă, începutul unui eveniment religios sau cultural.

Clopotul, pe lângă a fi obiect de artă prin care se pune în evidenţă iscusinţa şi calitatea artistică, este în primul rând un obiect liturgic care aparţine exclusiv spaţiului religios. Prin „Rânduiala binecuvântării şi sfinţirii clopotului”, acesta primeşte multe calităţi care ţin atât de spaţiul liturgic, social-pământesc, dar şi în relaţie cu văzduhul. Astfel, prin sfinţirea lui, clopotul devine purtător de har ca pe toţi cei care îl vor auzi „să-i deştepte spre slava sfântului Său nume”, „să se întărească în evlavie şi în credinţă (…) şi la biserică spre rugăciunea şi slava sfântului Tău nume, ziua şi noaptea, cu grăbire să alerge”.

Deci, sunetul clopotului nu poate fi trecut cu vederea căci îndeamnă la închinare, la participare la slujbă sau cel puţin la un scurt popas duhovnicesc prin aprinderea unei lumânări sau la o scurtă rugăciune în faţa icoanelor. Totodată, „prin glasul sunetului său, să se domolească, să se liniştească şi să înceteze toate vânturile cele rele şi furtunile, grindinile, fulgerele, trăsnetele şi toate ceţurile cele stricătoare şi văzduhurile cele vătămătoare”. Astfel, nu e nevoie să ne mirăm de modul în care poate îndepărta aceste primejdii, pentru că însăşi sfinţirea primită îi dă putere şi asupra văzduhului. Sunetul clopotului este ca o scară ce face legătura între cer şi pământ.

O altă putere o are asupra „vrăjmaşilor celor nevăzuţi care să fie alungaţi de la toţi credincioşii Săi…”, chiar şi „puterile cele potrivnice ale văzduhului, să se depărteze de la curţile credincioşilor Tăi…”. Prin această rugăciune, clopotul devine un „ostaş angelic” care poate îndepărta până şi duhurile cele potrivnice care vin chiar şi la casele şi lucrurile de uz ale oamenilor. Pe lângă aceste efecte ale sale, clopotul poate fi folosit la vestirea unui eveniment social, atunci când se anunţă o vizită a unei personalităţi sau când se stabileşte adunarea urgentă a oamenilor. Clopotul poate vesti atât momentele de bucurie şi împlinire socială, cât şi momente mai neplăcute, cum ar fi: decesul unui credincios, vestirea unui accident sau nenorocire. Cu alte cuvinte, clopotul pune sub ocrotirea lui Dumnezeu atât pe om şi cele ale oamenilor, cât şi văzduhul şi natura întreagă.

Autor: Răzvan George Topală

sursa: ziarullumina.ro