Să nu lipsim nicio Duminică din Biserică
Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere. „Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este O DATORIE SFÂNTĂ, este o poruncă. Cea dintâi poruncă a Bisericii ne obligă în acest sens („Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în Duminici şi sărbători“) şi, cu atât mai mult, cea de-a patra poruncă dumnezeiască: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI…“. Păi, cum sfinţeşti duminica? Dormind? Gătind?Spălând? Mergând la piaţă? Mergând la târg? Lucrând pe câmp? Arând?Prăşind? Săpând?…
Dacă duminica nu mergem la Sfânta Liturghie, înseamnă că-I întoarcem spatele lui Dumnezeu. Iar când sufletele noastre vor ajunge în faţa lui şi vor fi judecate, atunci şi El ne va întoarce spatele zicându-ne: „Mergeţi de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic… Adevărat grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi “
Să luăm aminte la cuvintele unui preot, care ne învăţa că nu trebuie să muncim duminica fiindcă toţi banii câştigaţi, de fapt în păcat, îi vom pierde într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu: pe medicamente, la doctori, pe amenzi la poliţie, ni-i fură hoţii, vine o grindină, vine o secetă mare, o revărsare de ape Şi atunci cu ce ne-am ales? NE-AM ALES CU PAGUBA ŞI CU PĂCATUL ! Amintiţi-vă că Dumnezeu nui-a binecuvântat pe israeliţii lacomi, care au lucrat în ziua de odihnă şi,când au ieşit să adune mană au găsit-o stricată şi plină de viermi. Aşa aurămas israeliţii în corturile lor să-L laude pe Dumnezeu. Aşa să rămânem şi noi creştinii în Biserica Ortodoxă în fiecare duminică să-L lăudăm peDumnezeu. Dacă însă un creştin – ortodox este angajat la un patron şi acesta îl obligă să lucreze duminica, lipsindu-l astfel de slujba Sfintei Liturghii, păcatul şi paguba sunt numai ale patronului.
„Să nu uitaţi niciodată oameni buni: „suntem săraci, pentru că muncim duminica, nu pentru că nu muncim, deci lucrul de duminică nu îmbogăţeşte niciodată pe nimeni, ci dimpotrivă, îl sărăceşte!“
Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uitla televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta? Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate! Du-te acum şi mută televizorul în spate şi pe Dumnezeu în faţă!“ Bine maizicea bunica mea: „DUMINICA NICI RĂDĂCINILE DE PĂMÂNTSĂ NU LE SCUTURI“.
Iată ce făceau bunicii şi străbunicii noştri. Sâmbătă spre seară, când bătea clopotul de vecernie, dacă se aflau pe câmp, opreau lucrul, dejugau boii, iar când clopotul se oprea, înjugau boii din nou şi plecau acasă la odihnă până luni dimineaţa. Există oameni şi chiar destul de mulţi, care se ruşinează să meargă la Sfânta Biserică. Ruşinea aceasta este sigur de la diavol, care caută pieirea noastră. Să ne aducem aminte că şi de Noe au râs oamenii când făcea o corabie pe uscat, dar el nu s-a ruşinat, ci a respectat porunca lui Dumnezeu de a face corabia. CEI CARE AU RÂS DE EL S-AU ÎNECAT, IAR NOE A SCĂPAT. Corabia lui Noe cea de odinioară, plutind peste puhoaiele potopului, preînchipuia Sfânta Biserică Ortodoxă = Corabia mântuirii peste puhoaiele pierzării. Deosebirea este că în timp ce corabia lui Noe a fost închisă de Dumnezeu pe dinafară şi nimeni n-a mai putut intra, „Corabia Biserică“, cea cu cruce pe catarg, are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaiele păcatelor, după cum spunea Păarintele Arsenie Boca. Acolo era Noe, aici este Hristos, iar în valurile păcatelor este ucigaşul înecând pe oameni. Şi noi, asemenea cu Noe, să nu ne ruşinăm a respecta porunca a patra din Decalog şi să ne construim «corabia sufletului». Este bună ruşinea, ba chiar foarte trebuincioasă, dar numai pentru a nu săvârşi fapte urâte şi rele. Diavolul ne ia ruşinea când păcătuim şi ne-o dă când să ne spovedim sau când vrem să mergem la Biserică.
„Cine nu are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată„ (Sfântul Ciprian)
