Sfat pentru propovăduitorii ortodoxiei

Datoria noastră, a tuturor celor care cunoaştem Adevărul este să-l arătăm lumii. Să arăţi oamenilor adevărul, dar cu blândeţe, ca şi cum i-ai sfătui, nu ca şi cum le-ai ordona, că atunci lumea de astăzi nu te ascultă. Dacă vorbeşti ca şi cum ai ordona, nu te ascultă nimeni, fiindcă toată omenirea s-a afundat în înţelepciunea lumii acesteia şi-ţi spune: „Eu am atâţia ani de studii, ce umblă ăsta şi îmi spune el de alte drumuri?”. De aceea, datoria noastră, a creştinilor ortodocşi este ca niciodată să nu contenim să spunem adevărul, să nu stăm pe loc, în nepăsare. Dar să-l sfătuieşti pe cel cu care vorbeşti ca şi cum i-ai fi cel mai bun prieten, ca şi cum l-ai iubi, şi nu de parcă i-ai ordona; ca şi cum i-ai arăta adevărul şi ai cere şi părerea lui. Numai aşa poţi să-l convingi.

Dacă vei începe să zici: „Nu umbla aşa, că uite, adevărul ăsta este, şi cutare şi cutare…”, nu te mai ascultă lumea, pentru că e dedată la stânga, e depărtată de Dumnezeu, şi ca să putem aduce la credinţă o persoană depărtată de Dumnezeu trebuie blândeţe. Blândeţe.

„Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul”.

Vezi, blândeţea e unul din lucrurile pe care trebuie să le întrebuinţăm când spunem adevărul altor persoane care-s depărtate de adevăr. Datoria ne obligă, să spunem întotdeauna adevărul. Cu toate că ştim, că îi vedem pe unii că sunt desăvârşit depărtaţi de Dumnezeu şi nu ţi dau nici o importanţă, nici nu vor să te asculte, cu toate acestea, dacă le vorbim cu blândeţe, ca şi cum i-ai întreba, încet, încet, încet se depărtează duhurile cele rele de la ei şi se pogoară harul Sfântului Duh, că-i poţi apropia de harul Sfântului Duh cu blândeţea. Şi cu Dumnezeu înainte, că Dumnezeu e cu noi.

Extras din Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Ed. Prodromos, 2009