Un preot şi patru derbedei (pentru cei ce fac glume pe seama preoților, bine de știut)

Un preot, care fusese într-un sat vecin pentru o slujbă, se întorcea ostenit spre casă.

Pe drum, fu întâmpinat de patru derbedei, care, ca să-şi bată joc de el, îl opriră şi-i spuseră:

– Părinte, dacă zici că poţi citi în suflete, spune-ne de câţi ani suntem fiecare din noi?

Preotul, fără să-şi piardă cumpătul, le zise:

– Am să vă spun, dacă mergeţi cu mine. Cei patru primiră.

Porniră cu preotul. Când ajunseră în dreptul bisericii, preotul le spuse:

– Ca să vă pot răspunde la întrebare, trebuie să intrăm aici.

Intrară. Preotul îşi puse patrafirul şi veni la ei.

– „Să ne rugăm!”

De voie, de nevoie, cei patru îngenuncheară.

Cu cât se ruga părintele, cu atâta cei patru se luminau în suflet, părându-le rău de ceea ce făcuseră.

Când preotul isprăvi, le zise:

– „Mai vreţi să vă spun de câţi ani sunteţi?

Ei răspunseră:

-„Nuuu…”

Şi nu mult după aceea, tuspatru se spovediră părintelui, făcându-se oameni de treabă.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti