Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX: ”Inima este un emiţător mai puternic decât creierul”
Pâna nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gândurile noastre emitem energie catre exterior si ca cel mai puternic emitator energetic din corpul uman ar fi astfel creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
S-a demonstrat însa ca avem un emitator mult mai puternic. Inima. Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX este ca inima are si un alt rol decât cel de pompa de sânge.
Descoperirea a fost facuta de Institutul de Cardiologie din California. Ei au spus ca acest organ miraculos e înzestrat cu inteligenta, inteligenta inimii, si ca influenta inimii este foarte importanta, foarte profunda pentru noi.
În 1994, cercetatorul american J.A. Armour introducea conceptul de „creier al inimii“, dupa ce rezultatele studiilor aratau ca inima are un sistem nervos, suficient de complex pentru a putea fi recunoscut drept un „mic creier“ propriu. Acest sistem nervos al inimii contine în jur de 40.000 de neuroni, cu mult mai putini decât neuronii cerebrali, care sunt în jur de 100 de miliarde. Cu toate acestea, circuitul elaborat pe care îl formeaza permite inimii sa actioneze independent de creier (prin învatare, memorie, senzatie) si chiar sa influenteze procesele cognitive la nivelul creierului, cu care ea comunica. Adica inima actioneaza ca si cum are o minte a ei si influenteaza profund felul cum percepem lumea si cum îi raspundem. Cercetarile facute de Joel si Beatrice Lacey de la Institutul de Cercetare Fels, în anii ’70, au descoperit ca atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastra nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor si instructiunilor trimise de catre inima. Un alt studiu a demonstrat ca inima este implicata si în procesarea si decodificarea informatiei intuitive. Cercetari anterioare descoperisera ca accesul la intuitie se face si prin creier, dar, spre surpriza cercetatorilor, a reiesit ca inima este mai rapida decât creierul în receptarea si reactia la informatiile despre evenimente viitoare, înainte ca acestea sa se întâmple (McCraty, Atkinson & Bradley, 2004). Stiati ca undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu undele câmpului magnetic ale inimii altei persoane? Deci ce gândim despre cineva poate fi simtit de acela chiar în inima.
Inima trimite catre creier mai multa informatie decât primeste
Între inima si creier se produce o comunicare dinamica, continua, ca un dialog, fiecare organ influentând permanent functia celuilalt. Exista patru tipuri de conexiuni care pleaca din inima spre creier. Primul este comunicarea neurologica prin transmisia de impulsuri nervoase: interesant este ca inima trimite catre creier mai multa informatie decât primeste, si e singurul organ din corpul uman care poate face asta. Deci poate inhiba sau activa parti din creier, în functie de circumstante, influentând perceptia realitatii si, în final, reactiile. Alt tip de comunicare al inimii este prin hormoni si neurotransmitatori: inima este cea care produce hormonul ANF, care asigura echilibrul general al corpului (homeostazia). Unul din efectele sale este inhibarea producerii de hormoni ai stresului, alaturi de producerea si eliberarea de oxitocina, „hormonul iubirii“. Al treilea tip este comunicarea prin unde de presiune, adica prin ritmul cardiac si variatiile acestuia, inima trimitând mesaje catre creier si catre restul corpului. Si în al patrulea mod, comunicarea energetica, prin câmpul electromagnetic al inimii care este mai puternic decât al oricarui alt organ din corp.
Emiterea unei emotii determina instantaneu raspuns în ADN
Câmpul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare decât amplitudinea activitatii electrice generate de creier. Câmpul magnetic produs de inima este de 5.000 de ori mai mare în intensitate decât câmpul produs de creier. Acest câmp se schimba în functie de starea emotionala. Când ne temem, simtim frustrare sau stres, el devine haotic.
Sentimentele umane care pleaca din inima noastra, având în spate convingerile noastre profunde, influenteaza ADN-ul si el, la rândul sau, influenteaza atomii, materia.
S-au realizat experimente care au aratat ca starile de iubire, de recunostinta dilata, modifica lanturile de ADN, iar la stres, furie, frustrare, molecula de ADN se micsoreaza, se contracta si implicit blocheaza codurile sale. Tot demonstrat este ca aceste coduri se deblocheaza instantaneu daca experimentatorii reuseau sa emita iar iubire, recunostinta, bucurie. Emiterea unei emotii determina la miime de secunda, deci instantaneu, raspuns în ADN, chiar daca mostra studiata era la distante imense de experimentator.
Concluzia este ca sentimentele si gândurile noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica materia din care e structurata lumea. Când traim cu compasiune, iertare, dragoste influentam propriul ADN, dar mai mult decât atât, putem transmite aceste modificari în afara noastra, la distante oricât de mari, prin câmpul cuantic, influentând tot ce este în lume.
sursa: doxologia.ro via popescu-colibasi.go.ro
