Uneori, Dumnezeu îngăduie să trecem și noi prin suferință pentru a-i crede pe ceilalți

Trăind toată viața lui numai în lux, confort, desfătări și necunoscând ce e suferința, lipsurile sau sărăcia, îi judeca pe cei aflați în nevoie, săraci, ba mai mult, îi jignea și-i condamna pentru statutul ce-l aveau. Dar iată că pentru asprimea și mândria lui, pentru că era nemilos și neînduplecat, Dumnezeu a îngăduit să treacă și el prin lipsuri, să cunoască ce e suferința. Era acum prizonierul propriilor sale cuvinte pe care altădată le arunca ca pe niște săgeți. Se simțea umil, neputincios, era nervos din cauza situației în care se afla. Abia acum înțelegea soarta săracilor, când trăia și el din amărăciunea lor.

Uneori, Dumnezeu îngăduie să trecem și noi prin suferință pentru a-i crede și înțelege pe ceilalți și pentru a simți ce simt ei.

Elena J.

Articol relatat de Lumina pentru candela din suflet