Vedenia stareţului Ioasaf din mănăstirea „Sf. Sava” – anul 1854

[…] mai mergând noi puţin, am văzut de departe şi alţi oameni, şi aceştia tot cu haine călugăreşti îmbrăcaţi ca şi ceilalţi. Însă îmbrăcămintea şi feţele lor străluceau mai mult decât soarele şi aveau mai multă şi mai mare slavă decât ceilalţi, dar erau puţini la număr.

Atunci am întrebat pe povăţuitorul meu zicând: „Sf. Gheorghe, cine sunt aceştia? ce sunt de au atâta slavă, strălucire şi frumuseţe şi ce au săvârşit în viaţa lor”. Atunci el mi-a răspuns zicând: „Aceştia sunt călugării cei de acum, care fără povăţuitori şi fără pilda faptelor bune ale altora, ci numai din singura lor bunăvoinţă au râvnit faptele bune ale călugărilor celor de demult, săvârşind faptele cele bune ale lor, bineplăcând lui Dumnezeu. Şi pentru aceasta i-a proslavit pe ei Dumnezeu” […]

În zilele acestea, se potriveşte cuvântul: „Cel ce mântuieşte, mântuiască-şi sufletul său!” Nimeni să nu aştepte ajutor de la altul, ci numai de la Maica Domnului. Cel ce va cădea la Dânsa cu tot sufletul, îl va povăţui şi cu adevărat se va mântui, pentru că toate câte le voieşte le poate, căci : „Mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului”.

(din vol. „Hrană Duhovnicească”)